Blog de liceu

Ieri a avut loc cea mai mare actiune de voluntariat din Romania. In cele 2 minute cat l-am ascultat pe Zoli la TVR, am aflat ca au fost peste 150 mii voluntari in toata tara, dintre care 10 mii in Bucuresti si 11 mii in Brasov. Am participat si eu, cu o frumoasa echipa venita din Bucuresti pana-n santul de la padurea Ciorogarla. Am avut 110 saci, i-am folosit aproape pe toti(doua persoane au mai gasit cativa saci in ghiozdane, cand am ajuns acasa) si am parcurs cam 300 m de sant. Padurea( si implicit si santul) are 3 km. Noi am fost 12 voluntari, mai venisera alti 20-30 care erau mult mai pusi pe treaba decat noi. Deh, erau voluntari cu experienta, fusesera si la plantari de copaci, aveau toti bocanci, aveau saci mai multi…

Am dat foarte multe cifre pentru ca actiunea asta a fost mai mult despre cifre. Let’s do it, Romania! a fost un proiect de statistica in primul rand, si abia apoi de curatenie. Sigur ca nu s-a curatat toata tara. Sigur ca nu s-a curatat nici macar 10% din cat se asteptau organizatorii si sigur ca nu asta e solutia. Dupa doua ore de strans gunoaie dintr-un nenorocit de sant plin de macese care intepau mi se luase de voluntariatul lui peste. Injuram in draci si cred ca daca as fi vazut un imbecil aruncand un ambalaj oricat de mic pe jos l-as fi omorat. Daca nu eu, Laura sigur.

Toata lumea are dreptate. Si cei care zic ca proiectul a fost aiurea, si cei care zic ca aveam nevoie de asta. Cum sunt detinatorul adevarului absolut, o sa spun de ce in aceasta situatie toata lumea are dreptate si care-i, de fapt, marele adevar.

Romania e plina de gunoaie. Romania e plina de nesimtiti. Romanii sunt prost educati si dezorientati. Sau prosti, mai pe scurt. Daca nu se iau si alte masuri, in cativa ani, zonele curatate ieri vor arata la fel ca saptamana trecuta. Asa este, cei care au fost voluntari nu sunt cei care arunca gunoaie pe jos. Cei care lasa in urma gratarului petul de bere langa copac, cei care ies din casa, traverseaza drumul si arunca in padure sacul de gunoi, cei care vin cu masina plina de materiale de constructii de pe santier si le deverseaza in primul camp/rau nu au facut curatenie ieri. Sunt convins ca ei in general nu fac curatenie, nici macar la ei acasa. Si mai sunt convins ca cei care ne claxonau ieri si strigau gunoierii s-au uitat seara la televizor, au facut niste glume pe seama prostilor care au strans toata ziua gunoaie si s-au dus sa arunce cutia de bere pe geam.

In acelasi timp, Romania trebuie curatata. De mizerie si de prostie. Si pentru asta, e nevoie de un inceput. Iar Let’s do it, Romania! s-ar putea sa fi fost acel inceput de care era nevoie. Eu nu zic  ca au fost 150 de mii de oameni, zic c-au fost 50 de mii. Astia 50k, asa cum sunt ei, hipsteri, fraieri, naivi, ratati, victime-imaginate, poseri, neintelesi, astia vor duce o viata mai curata. Incetul cu incetul, prietenii si familiile lor vor duce o viata mai curata. Asta-i adevarul, din punctul meu de vedere de atotstiutor.

Am lasat ieri in urma noastra 300 de metri curati, peste 100 de saci de gunoaie care au fost dusi la o groapa de gunoi mai mult sau mai putin adevarata si ecologica(asta-i alta discutie). Dar am lasat si 2.5 km in continuare plini de gunoaie. Sunt de acord sa ma duc cate doua ore, nu zic weekend de weekend ca as minti, dar o data la doua weekenduri m-as duce. Daca stiu ca in urma mea nu se va face la fel. Dar deja trec la partea a doua a acestui post.

O facuram, o facuram, dar acum? Nu continuam? Eu as continua. Adica, in mod sigur o sa continui. Dar cum? Sa mergem tot noi sa strangem gunoaiele altora? Aia sa arunce nestingheriti iar noi sa strangem gunoaiele lor? Nu, asa nu. Nu suntem chiar atat de prosti. Am fost o data, poate o sa mai fim si la anul, dar nu mereu. Exista multiple solutii. Unele mai complicate, altele mai simple. Unele aberante, alte realiste.

Pe termen scurt, e destul de simplu: o lege foarte dura. Faci un departament special la politie, formezi cateva mii de capete la un curs special si in rest te bazezi pe voluntari remunerati sau nu. Ziceam ca Let’s do it a fost mai mult despre statistica. Zonele frecventate de grataragii sau gropile de gunoi formate de diversi locatari au fost identificate cu ocazia acestui proiect. Deci iei de la acesti veritabili contabili ai gunoaielor o lista cu zonele pline de gunoaie si trimiti politia acolo. Care politie supravegheaza si identifica. Il prinde pe cetatean ca lasa gunoiul aiurea, amenda si munca in folosul comunitatii. Care munca in folosul comunitatii inseamna sa stranga gunoaie. De cateva sute de ori mai mult decat a lasat lui in urma. Acesta o sa-njure, o sa strige “jos comunistii”, militeanul-voluntar ii frige un bulan(realizat 100% din materiale reciclate) pe spinare si aia e.

Tot pe termen scurt, dar putin mai complicat: se pun bazele unei organizatii verzi extremiste care formeaza comando-uri pentru zonele de care am vorbit mai sus. Spargi niste lunete de mertane/loganuri venite la gratar, rupi un picior de picnicar nesimtit si se invata minte.

Acesta este un paragraf de mediu Pe termen mediu, faci o lege sanatoasa. Ministerul Mediului si Comisia de mediu a Parlamentului invita ONG-urile de mediu la o conferinta smechera. Aduce si experti internationali si se pun bazele unei comisii. Aceasta comisie, in functie de ce se discuta la marea conferinta, face un proiect de lege. Acest proiect de lege este votat si devine lege. Aceasta lege rezolva, in termen de 10-15 ani, problema gunoaielor din arealele naturale. Daca as fi invitat la aceasta conferinta, as propune ca zonele identificate de Let’s do it, plus altele cunoscute de autoritatile locale sa fie amenajate special de primarii. Asta inseamna sa duca acolo cosuri si tomberoane si sa angajeze oameni care sa supravegheze zona. Cine incalca legea, il pui la munca in folosul comunitatii. Asa rezolvi problema viitoarelor gunoaie.

Problema actualelor gunoaie o rezolvi prin doua actiuni: voluntariat si munca in folosul comunitatii. Explici liceenilor de ce este normal sa avem in padure un strat de frunze uscate si sub el pamantul, nu un strat de peturi si ambalaje de Snikers si ii iei la actiuni de curatenie. Si le mai explici cum legea smechera ce tocmai s-a facut la super-conferinta de mediu o sa garanteze ca in locul gunoiului strans de ei nu o sa apara altul. Munca in folosul comunitatii imi place insa ceva mai mult. Sunt tot felul de idioti care incalca legi mai mult sau mai putin minore: tulburarea linistii publice, se baga in spatele unei ambulante cand e traficul blocat, arunca gunoiul pe strada, traverseaza prin locuri nepermise, scriu tampenii pe cladiri misto(atentie, nu m-am luat de grafferi) etc. Pentru asta iti tre doi politisti, o duba si multi saci de gunoi. Sau, asa cum liceenii pot face voluntariat, pot face si puscariasii sau parlamentarii.

Ultima solutie e cea mai complicata si e pe un termen foarte lung: investesti in educatie. A ta, a celor din jurul tau si a celor din viitor. Sigur, tu nu o sa prinzi o Romanie curata si civilizata, nici copiii tai, dar nepotii tai vor fi ca nemtii sau englezii de astazi. Zic de astazi pentru ca nu vreau sa ma risc sa anticipez cum vor fi Germania sau UK peste 100 de ani.

Gata, ca deja am rezolvat prea multe probleme pe ziua de astazi.

Erau vremuri in care credeam ca politicieni idioti si ignoranti sunt numai in Romania. Apoi am inceput sa citesc despre italieni. Pe francezi nu i-am simpatizat niciodata, dar nu i-am crezut prosti. De cand a venit Sarkozy, se pare ca si-au propus sa fie mai tari ca italienii. Si sa-i prinda din urma pe damboviteni.

Guardian mai baga din cand in cand cate o stire despre deportarile din Franta. Nu stiu daca am mai scris despre tigani pe aici, dar pentru orice eventualitate fac o mica paranteza. Anul trecut, pentru sesiunea Parlamentului European al Tinerilor din Strasbourg a trebuit - impreuna cu cativa colegi - sa facem o prezentare a situatiei tiganilor din Romania. Cat sunt ei de discriminati si cat sunt de integrati. Am pornit cu o idee, cretina, de idiot ignorant si am sfarsit cu o incruntare si o speranta.

Problema romilor e complexa. Veniti cel mai probabil din zona Indiei, au ajuns in zona Europei Centrale si de Est prin secolul al XII-lea. Cam tarziu pentru a mai prinde vreun petic de pamant liber unde sa se aseze - ca alti nomazi veniti din Asia - asa ca s-au adaptat la ce au gasit: au devenit sclavi. Si au fost sclavi pentru sase secole. Cel putin asa s-a intamplat in Romania, nu stiu ce au patit prin Cehia, Bulgaria si restul zonei.

Eliberati, putini tigani au reusit sa se ridice. Majoritatea si-a vazut de meseriile lor ce permiteau o viata pe drumuri. Altii au continuat sa lucreze pentru boieri, intr-o prelungire a sclaviei. Altii au incercat sa se aseze. Pentru multi insa, indiferent de cum si-au continuat viata, libertatea a venit cu un cost: subzistenta nu le mai era garantata, asa in chinuri, de un stapan. Dar nici nu mai erau atat de limitati. Asa ca au inceput sa fure. Mai mult de munca nu era si nici bani mai multi nu veneau. Dar puteau avea mai mult, furand.

Aici insa este foarte important contextul istoric. Spre deosebire de negrii, eliberati intr-o perioada si o zona mult mai prospera decat Europa secolului al XIX-lea, tiganii au devenit liberi intr-o Romanie foarte confuza. Incercarile pasoptistilor, ale junimistilor si ale Regelui Carol n-au fost de ajuns pentru a ridica tara din deriva, iar la nivel european mizeria era mare: in aceste vremuri s-a nascut socialismul si au inflorit conditiile pentru dezvoltarea regimurilor autoritare. Adaugati revolte, revolutii, un razboi mondial si o criza economica. Rezulta o Europa in general si o Romanie in particular intr-o stare jalnica, decazuta si impacientata. Oamenii erau ingroziti, iar vinovati au fost scosi cei care furau: bogatasii vremii, evreii si tiganii.

Vanatoarea inceputa spre sfarsitul perioadei interbelice a fost punctul maxim al crizei tiganilor. Daca evreii au iesit ca marile victime ale nazismului iar opinia generala s-a schimbat radical, in cazul tiganilor nu s-au schimbat prea multe. Sigur, aparitia organizatiilor internationale de aparare a drepturilor omului a mai ameliorat din ura fata de ei, dar efectul muncii lor este inca foarte slab.

In perioada comunista, daca ceea ce mi s-a spus este adevarat, tiganii au trait ceva mai bine. Peste 90% aveau un loc de munca si tot peste 90% din copiii lor erau in scoli. Pentru ca, din nou, erau obligati. Caderea comunismului a insemnat o noua cadere pentru ei. Fara obligatii si fara oportunitati reale, adaptate capacitatilor lor, tiganii au revenit la furat ca sursa principala pentru traiul minim.

Doar ca democratia a venit cu o oportunitate apropiatia spiritului tiganesc: specula. Tranzitia crunta si nemiloasa prin care trece Romania de douazeci de ani a permis speculantilor sa se dezvolte. Unii tigani au stiut sa profite. Astfel, astazi avem o etnie impartita in doua extreme: extrem de saraci si extrem de bogati. Palatele tiganesti, raurile de bani ce curg pe manelisti, kilogramele de aur de pe tot felul de bulibase si pirande, toate astea sunt la fel de reale ca bordeiele in care inca mai traiesc foarte multi. S-a ajuns ca toate actiunile de ajutorare si integrare a romilor sa fie privite cu scepticism, fondurile europene intrand intr-un nou X6 sau un alt turnulet la casa.

Un stat care nu este in stare sa asigure un trai decent majoritatii nu se poate ocupa de o minoritate atat de confuza precum cea a romilor. Sa urci sute de tigani in avion si sa-i trimiti inapoi in Romania, sa limitezi accesul tuturor romanilor in tara ta, ca sa previi o noua invazie, sa zici ca sunt resposabilitatea statului de unde au venit, asta este varianta usoara. La fel cum au fost si exterminarile nasistilor.

Da, ar fi si asta o solutie. Sa-i adunam pe toti, sa-i ardem sau sa-i bagam la sapun si sa terminam cu ei. Dar atunci de ce sa ne oprim la tigani? De ce sa nu continuam cu toti cocalarii? De sa nu continuam cu toti parlamentarii? Sau cu toti aia care ne deranjeaza in trafic? Sau cu huliganii de pe stadioane? Sau cu functionarii de la posta si banci? Eu zic ca cel mai bine ar fi sa le dam americanilor toate armele nucleare din lume si sa-i lasam pe republicanii aia de au luptat in Coreea si Vietnam sa arunce cu ele dupa bunul plac.

Exista solutii pe termen scurt, dar sunt extremiste si contra-productive. Va fi bine, pentru cateva luni, cativa ani, poate, dar foarte putin probabil, cativa zeci de ani. Dar totul se va intoarce la un moment dat inzecit. Parerea mea este ca trebuie cautata o solutie pe termen lung.

Aici apare speranta de care vorbeam la inceput. Exista o propunere ca tiganii sa fie considerati cetateni europeni, sa aiba pasapoarte ale uniunii europene, sa nu mai fie romani sau bulgari, ci tigani europeni. Discutia asta este insa foarte lunga si presupune foarte multe “cred ca”-uri si “nu stiu”-uri. Asa ca nu insist acum.

Sigur ca apare si intrebarea dar ce facem acum? Ok, lucram la o solutie pe termen lung, asta va fi elementul central, dar acum? Din pacate, singurul raspuns pe care il am este destul de nasol: aia care incalca legea, ii inchidem. Cand ii eliberam, ii integram in planul ala pe termen lung, care ar cam trebui sa aiba un inceput, usor. Aia care nu incalca legea, ii lasam sa-si traiasca viata. Usor de zis, practica in mod sigur duce la abuzuri de genul celui din Franta.

Imi cer scuze daca sunt inadvertente istorice in ceea ce am scris, va rog sa ma corectati daca observati ceva. Cine se simte ofensat in vreun fel, e fraier, nu asta e intentia mea.

Fara prea mare legatura cu ce am scris, o piesa faina

Astept de mult sa scriu aceste randuri. La 04.07.2010, relatia mea cu invatamantul romanesc s-a incheiat. Imi permit, dupa 12 ani, sa scriu cateva cuvinte legate de experienta mea in acest sistem.

human intellect at birth is rather like a tabula rasa, a pure potentiality that is actualized through education and comes to know*

Imi place sa ma folosesc de ideea de mai sus in toate discutiile mai mult sau mai putin serioase pe care le am cu diversi prieteni pe tema educatiei. Imi place pentru ca imi permite sa dau vina pe sistemul romanesc prost pentru starea jalnica a tarii. Si in acelasi timp, imi place pentru ca imi permite sa sper ca lucrurile se pot schimba. Asadar, eu zic ca Romania actuala este oglindirea perfecta a invatamantului. Si mai zic ca pentru a face o reforma totala a sistemului educational vor fi necesari 25 de ani, alti 25 de ani pentru a avea prima “generatie noua” si probabil alti 20 de ani pentru ca efectele sa se simta.

Trecand peste aerele mele de Nostradamus, sa explic de ce cred ca este necesara o schimbare. De aici au aparut problemele in incercarea mea de a scrie ceva solid. Argumentele mi s-au parut insuficiente, dar nu pentru a-mi sustine punctual de vedere ci pentru a ilustra realitatea. Experienta mea si cazurile exceptionale pe care le cunosc sunt doar o foarte mica parte din dezastrul national.

Sistemul romanesc este unul depasit, limitat, superficial, ingust, discriminatoriu, nedrept, suprasolicitant, neprietenos, nedemn, nepotrivit, imoral, neproductiv.

Las aceste randuri ca o introducere. Poate voi reusi sa revin, din cand in cand, cu un episod in care sa-mi argumentez parerea. Sper insa ca dupa ce-mi voi termina acuzarea sa fiu in stare sa vin si cu o propunere.

Mai adaug doar ca aceasta tara este in starea actuala datorita educatiei. In unele discutii sustin ca lucrurile se vor schimba, usor-usor, in Romania. Nu va fi insa o miscare vizibila pentru toata lumea. Nu o sa o vezi la stiri sau in Libertatea. Este schimbarea datorata imbunatatirii invatarii autodidacte. Pentru mine, asta este marele castig al democratiei: posibilitatile foarte mari pentru un autodidact. Sigur, acest tip de invatare reprezinta o optiune pentru un numar limitat de persoane, cu un anumit statut, dar de acolo vine progresul mic. De acolo vine inceputul. Marea schimbare va veni cu reforma totala a invatamantului national.

In loc sa fac la chimie, citesc despre Lost. In loc sa citesc la romana, scriu despre Lost. La BAC(scuzati expresia) o sa scriu despre antiteza dintre Jack si Locke sau despre sentimentul de iubire in viziunea lui Charlie.

Cred ca Lost este serialul cu care mi-am cultivat aceasta pasiune pentru “American TV shows”. Si cred ca tot Lost a fost scanteia care a starnit nebunia din online-ul romanesc cu treaba asta. Sa fi fost 2005 sau 2006 cand am vazut la AXN un episod din primul sezon, cel cu Hurley si numerele. Era interesant, era diferit. Nu intelegeam insa tema. Nu stiam despre ce-i vorba. Avea personaje, avea actiune, dar n-avea o tema, n-avea un nucleu.

Cand a aparut buncarul, cand a aparut Smokey, cand au aparut si The Others, in mintea mea se conturase ideea unui experiment stiintific. Dar lucrurile erau neclare. Exista un mister care era bine adancit, insa de prin sezonul doi sau trei actiunea s-a stricat.

Acum ca s-a terminat, povestea pare mult mai usor de urmarit. Din pacate, daca as fi inteles din timp care-i tema - si nu abia in sezonul 6 - as fi abandonat serialul. Nici nu m-as fi obosit cu el. Impartirea-i banala: bine si rau. Stiinta si credinta. Sau, si mai bine zis, empirism contra credinta. Numele personajelor si titlurile episoadelor nu au fost intamplatoare si ar fi putut indica din inceput directia serialului. Acum, eu vad doua personaje centrale: Jack si Locke. Relatia lor a reprezentat conflictul-nucleu inca de la inceput. A se observa cum Shepard este reprezentantul stiintei iar Locke al credintei oarbe.

A se observa de asemenea cum in final rolurile s-au inversat: Jack devenind cel care crede fara a-si mai pune intrebari si cel care are grija de toti, se sacrifica pentru toti in timp ce Locke vrea sa cunoasca intreaga lume, “sa cerceteze/sa simta”.

Restul intamplarilor si al personajelor sunt in planul secund. Se mesteca foarte mult ideea “sufletelor pereche”, a dragostei profunde, se insista pe viata mizerabila a unor oameni proveniti din diferite medii/toate mediile sociale, se folosesc toate stereotipurile posibile si imposibile tocmai pentru a arata importanta temei centrale: stiinta vs. credinta. De la inceput pana la sfarsit toate personajele oscileaza intre cele doua tabere iar in final toti o aleg, a dracu treaba, fix pe aia care se conturase ca fiind cea buna(si corecta din punct de vedere al societatii americane).

Lost a incercat sa explice viata, rezumand secole de filozofie si cultura in 6 sezoane. Publicul insa nu cred ca a reactionat cum isi doreau scenaristii. Toata lumea vroia raspunsuri concrete, nu o explicatie generala, vaga si foarte superficiala. Din punctul meu de vedere, este o dezamagire. A doua dupa Prison Break. Vineri se termina si Flash Forward, presimt un #3.

Aseara, la vreo 15 minute dupa concert, primesc un mesaj de la o alta persoana care fusese in public: “N-am cuvinte!” . N-am stiut ce sa-i raspund. Ajuns acasa, am scris pe net ca “Nimic nu va mai fi la fel”. Nici acum nu stiu exact ce sa spun despre concert, dar pot incerca sa explic ce simt.

Dupa cele mai multe dintre putinele carti pe care le-am citit am avut senzatia ca ceva s-a schimbat in mod iremediabil in mine. Aerul e mai dens, iarba are o alta inclinatie in bataia vantului, stropul de ploaie e mai greu, pamantul are o alta textura. Acelasi lucru mi s-a intamplat si dupa cateva filme. In muzica n-as merge mai departe de albumele Pink Floyd, Led Zeppelin si The Beatles.

N-am crezut insa ca un concert poate avea un asemenea impact. Sigur, au exista glume multe inainte legate de importanta evenimentului, am innebunit pe toata lumea din jurul meu cu asta dar nu credeam ca am sa pot vorbi despre acest concert ca despre o capodopera.

Muzica celor de la AC/DC nu necesita foarte multe cunostinte pentru a fi inteleasa. Versurile sunt simpliste, vulgare de cele mai multe ori, iar instrumentalul este o imbinare de elemente dintr-un set destul de limitat. Si cu toate astea, AC/DC nu a umplut piata de dobitoci, golani sau inculti. Au fost si d-astia, dar cantitate neglijabila.

Superficialitatea si ignoranta imi permit sa exagerez foarte mult concertul de aseara. Astfel, ceea ce a fost pura intamplare in realitate, in viziunea mea va avea un rost maret. Playlist-ul(pe care il invatasem pe de rost inaintea concertului) cred ca este un fel de manifest al trupei. Hell ain’t a bad place to be la inceput si Highway to Hell la sfarsit situeaza intreagul eveniment in partea de jos a lumii. Decaderea si depravarea sunt laudate in toate piesele lor iar eroii sunt perversii, betivii, curvele, necredinciosii, golanii iar lumea este fie in razboi fie intr-un haos total. 60 de mii de oameni, cu o educatie medie sau peste, dau din cap si canta cu patos versurile. Sunt acolo. Isi doresc asta. Daca dracul s-ar fi plimbat printre oameni la concert cu un contract pentru suflete, toti ar fi semnat si ar fi cerut un formular si pentru copiii lor.

Am citit - si cred ca am mai si scris asta pe aici - ca in Statele Unite se spunea despre marii bluesmeni ca si-ar fi vandut sufletele Satanei pe malul raului Mississippi. Am auzit insa ca Australia ar fi in fundul lumii si ca pe acolo oamenii merg cu capul in jos iar prin desert se plimba dracii. Angus si Malcolm s-ar fi ratacit intr-o zi pe o autostrada, l-au intalnit pe Bon Scott si un drac le-ar fi oferit posibilitatea sa mearga normal, daca vor canta rock&roll. Taranul de Brian Johnson a picat la fix, cand Bon a hotarat ca-i nevoie de el prin alte parti.

Viata ordinara. Viata-n care clopotele anunta desfraul, femeile-s curve si atat iar lumina simbolizeaza nebunia absoluta. Aseara, saizeci de mii de oameni, de romani, imposibil de inclus intr-un tipar, au trait acea viata pentru 2 ore.

A fost mai mult decat un show, a fost o capodopera. Tot ceea ce includ in aceasta categorie are un efect deosebit asupra mea: nimic nu va mai fi la fel.

We salute you.

Astazi m-am amuzat teribil afland ca sindicalistul cu care m-am certat ieri s-a dus la TV si a spus(printre multe alte lucruri importante) ca un elev impertinent din Lazar a spus ca el vrea sa dea BAC-ul ca sa poata pleca in Anglia.

Asadar, sunt un impertinent. As mai adauga si un infatuat. Prin urmare, sunt convins ca am dreptate. In prostia mea, consider ca intr-o societate educatia trebuie sa se afle foarte aproape de nucleu, daca nu ar trebui chiar sa fie nucleul societatii. Asa cred eu. Argumentele mele pleaca din Grecia Antica si se opresc in Europa de Vest post-1945. Asa ca eu cred ca atunci cand isi aleg cariera de profesori oamenii isi asuma un rol esential in societate. Drept urmare, trebuiesc respectati si platiti bine. Langa ei vin si medicii.

Din pacate, trecerea de la egalitarismul comunist la capitalism s-a facut, din putinul pe care il cunosc si pe care l-am inteles, foarte foarte prost. Profesorii si medicii sunt luati la misto si foarte prost platiti. Nu stiu daca se putea altfel. Nu stiu cine-i de vina, pentru ca am doar 18 19 ani si m-am ocupat cu altele. Dar in viitor, la momentul potrivit, ma va preocupa si asta. Pana atunci insa, n-am nicio vina si prin urmare nu cred ca eu ar trebui sa fiu implicat in aceste negocieri(am sa va rog sa luati acest “eu” reprezentativ pentru toti elevii din preuniversitar).

Sunt convins insa ca voi termina acest an si ca voi da examenul. Problema mea este cu acesti indivizi din sindicate si din politica. Nu le pasa de educatie. Nu le pasa de elevi. Nu stiu sa dialogheze. Nu stiu sa educe. Nu stiu sa ajute, sa formeze. Am vazut asta si la catedra, dar nu atat de rau ca la ei. Si nu mai vreau sa o aud pe aia cum sa-ti mai pese cand ai 7 mil salariu, un copil de crescut si dari de platit. Obraznic cum sunt, am pretentia ca profesorii sa faca anumite sacrificii pentru mine(se aplica si aici faza cu “eu”). Asa cum am aceasta pretentie si de la parinti. Asa cum am pretentia ca si eu voi face, candva in viata asta, acelasi lucru.

Am fost invitat de respectivii sindicalisti sa ma alatur protestului lor. O voi face daca ei se vor alatura mai intai incercarii mele de a ma forma. Adica sa-mi garanteze conditiile necesare terminarii liceului si sustinerii examenului de BAC si o reprezentata solida la discutiile proiectului de lege. Sa stiu ca-i vorba de educatie si nu de salarii. Sa stiu ca-i vorba de viitor, de schimbare si nu de supravietuire.

Am invatat intr-un an mai mult decat in 18. Si asta datorita catorva oameni deosebiti pe care i-am cunoscut in acest interval de timp. Sunt dispus, mai mult ca niciodata, sa accept ca nu stiu nimic si ca nu inteleg nimic. Dar am nevoie de argumente. Vreau sa fiu ascultat si sa am pe cine asculta.

Astazi am rabufnit. Radem-glumim ca nu iau bacul cu 9 si ca n-o sa ajung in Anglia, dar prefer sa fie pe mana mea, nu din cauza unor cretini din sindicate. Pregatesc un articol pentru dupa BAC despre invatamant si desi sunt tentat sa-l public acum, o sa scriu altceva.

Am fost egoist. Iesind din liceu, observ foarte multa agitatie in micuta noastra parcare. Televiziuni si niste mosulici adunati chiar in mijlocul drumului. Ma opresc, din curiozitate. Proasta idee. Sunt sindicalistii din invatamant. Sunt foarte hotarati, tzipa, dau din maini, vorbesc in metafore. Insa mesajul e destul de clar: de pe 31 mai se intra in greva generala pana la sfarsitul anului cu posibilitatea inghetarii anului si boicotarii examenului de bacalaureat. Au mai fost greve, insa pe parcursul anului. Asta e chiar la sfarsit, este periculos de aproape de BAC si chiar afecteaza competentele la engleza, care se pare ca nu se vor mai da pe 31.

Dupa ce a terminat de gesticulat un nene care a anuntat posibilitatea inghetarii anului ca pe cel mai banal lucru, m-am dus la el si fara sa stau pe ganduri am inceput sa turui. Eram nervos, tremuram. Si am inceput extrem de egoist si de patetic: nene, eu am fost primit in Anglia, dau bacu si’am scapat de circul asta. Lasa-ma sa dau bacu! Discutia a curs intr-o directie foarte proasta, eu nu ma putea calma, el insista ca alta solutie nu exista. Au mai venit cateva persoane, tot din sindicate, care sa ma convinga ca-i singura solutie si ca ei de fapt nu-si doresc sa ne afecteze pe noi atat de mult, ba chiar pt noi ar face toate astea.

M-am gandit la multe astazi si acest post a pornit de la o serie interminabila de injuraturi, s-a transformat intr-un manifest ca sa sfarseasca intr-o promisiune: daca voi continua sa fiu folosit pe post de scut sau arma de negocieri, in calitatea mea de elev minunat, ma voi agita. Rau. Si sper sa gasesc sustinere si sper ca oamenii pe care ii respect sa nu aleaga vreo tabara. Pentru ca sindicalistii de astazi sunt politicienii de maine. Mai ales in educatie.

Inchei asa cum ar fi trebuit sa inchei si discutia cu sindicalistul: eu vreau sa plec in Anglia ca sa pot invata si intelege democratia pentru a ma intoarce, la momentul potrivit, ca sa pot ajuta la depasirea tranzitiei. Dar pentru asta trebuie sa dau bacu si sa iau peste 9…

Am primit pe mail urmatorul comunicat si am fost rugat sa-l postez. Asadar cititi si daca va incadrati in target, aplicati. Daca nu, puteti sa transmiteti mai departe informatia.

Au inceput inscrierile la Scoala de Vara FORCE 2010!

Esti gata sa pornesti pe drumul catre un infinit de oportunitati?

FORCE este o Scoala de Vara organizata de ASER, ce se afla la a doua editie si reuneste in fiecare an 20 de elevi de liceu din toate colturile tarii. Proiectul s-a bucurat anul trecut de un real succes, asa ca si anul acesta va intampinam cu un program interactiv de dezvoltare personala, profesionala si recreativa pe masura asteptarilor, dar si cu multe surprize!

Ca si editia precedenta, Scoala de Vara se va desfasura timp de 10 zile la inceputul lunii august, la Sarata Monteoru, Judetul Buzau. Programul este menit sa contribuie la dezvoltarea ta si la conturarea viitorului tau prin traininguri, ateliere de lucru si de creatie, activitati sportive, jocuri, actiuni de responsabilitate civica si consiliere in cariera.

Daca esti la liceu in clasa a X-a sau a XI-a, ai rezultate deosebite sau esti implicat in activitati extracurriculare, daca vrei sa aduci o schimbare in comunitatea ta, daca vrei sa iti valorifici potentialul prin educatie non-formala de calitate, alternativa la cea scolara, atunci nu mai sta pe ganduri si aplica acum la Scoala de Vara FORCE !

Completeaza formularul de inscriere de pe site-ul : www.force.ro si trimite-l pana la data de 20 IUNIE 2010.

Si … pentru ca participantii FORCE de anul trecut au demonstrat ca lucrul in echipa si schimbul de experienta cresc nivelul performatei individuale, FORCE nu se limiteaza la granitele Scolii de Vara , ci formeaza o comunitate de tineri ce se extinde de la an la an. Profita si tu de aceasta oportunitate! Investe acum in tine si in viitorul tau !

Daca vrei sa afli mai multe intra pe www.force.ro, de asemenea ne poti urmari si pe blog-ul FORCE !

Inscrie-te si arata-ne cine esti si ce poti !

O persoana draga mie mi-a atras atentia ca nu prea mai scriu. As fi putut sa scriu despre minunatul concert Duke Ellington Orchestra. Poate ca o sa o fac la un moment dat, dar sper ca in aceasta insemnare se va gasi explicatia abtinerii mele de la a scrie pe blog.

Termenul din titlu, “parerolog”, este imprumutat din articolul domnului Radu Paraschivescu care incheie cel mai recent dosar Dilema Veche: “Parerea mea!”. Am sa-ncerc sa fac o relatare cat mai sincera si completa a “carierei mele de parerolog”, pentru ca, din pacate, as putea spune ca am fost, multa vreme, emblematic pentru acest tip de internaut. Acum incerc “sa ma vindec” insa trebuie sa recunosc ca sufar de un sevraj teribil.

Primul eveniment notabil s-a-ntamplat cand eram in clasa a V-a, ceea ce inseamna ca aveam 11-12 ani. Clasele I-V le-am facut la scoala din cartier, unde mama era director adjunct.  Faceam pe vremea aceea cursuri de initiere in HTML si limbaj Pascal. Intr-o zi ni s-a spus sa facem o pagina web simpla, cu un fundal colorat, o imagine si un text de cateva paragrafe, pe orice tema. Influentat probabil de tatal meu, la vremea aceea acordam foarte multa atentie actualtitatii. Cumparam si rasfoiam zilnic trei ziare: un tabloid(pe atunci era doar Libertatea), un ziar de sport(Gazeta sau Prosport) si - ceea ce mai tarziu s-a numit ziar-quality -  ziarul National sau Jurnalul National. Asa ca aveam pareri. Despre tot. Iar cei care nu aveau(asta insemnand cam toti prietenii mei), erau prosti.

La acele minunate cursuri de HTML am avut de facut o frumoasa tema pe un subiect la alegere, ceva in genul unui eseu de vreo 5 paragrafe. Numai bine sa-mi etalez minunata prostie. Am scris, in 2002, cum Romania e o tara tare frumoasa, locuita de multi prosti si ca americanii si europenii vor sa ne-o fure iar noi nu facem nimic sa impiedicam aceasta reala tragedie. Aderarea la NATO si integrarea in UE le vedeam ca pe niste contracte de inrobire. Mama cand a auzit ce am facut, s-a si dus si a sters textul. Cum imi permit eu sa scriu asa ceva, ca ce stiu eu, ca cine sunt eu sa zic asta etc. Doar ca, asemeni multor profesori, mi-a zis ca am gresit, nu si de ce. Asa ca mi-am vazut linistit de drum si am ramas la fel de ferm convins ca lumea nu are vreun secret pentru mine. Doar citeam trei ziare, nu?

Cand am descoperit forumurile online deja eram zeu. Atat de multe locuri unde puteam zice ce vreau. Unde ma puteam scadaliza sau puteam sa ii corectez pe prosti… nici ca puteam cere mai mult. GSP, Prosport, forumul liceului Lazar si vamaveche. Sigur ca, in majoritatea cazurilor, lumea nu prea ma baga in seama. Nu mi-am ascuns niciodata varsta, la 13-14 ani eram mai mereu cel mai mic si de multe ori printre cei mai tupeisti. Sigur, nu eram chiar foarte foarte rau sau prost, aveam oarecum niste limite ale bunului simt, dar eram usor de mirosit.

Marele meu regret la acest capitol este vamaveche.ro. Era o comunitate foarte faina acolo cand i-am descoperit eu. Lucrurile s-au stricat insa la scurt timp si eu n-am ascultat sfaturile ce mi s-au dat atunci. Mi s-a recomandat sa citesc dialogurile lui Platon. Am zis ca o sa o fac. Prima si singura carte cu dialogurile lui Socrate am cumparat-o anul trecut, din Oxford. La scurt timp dupa am auzit si la scoala de Platon, la filozofie. Cam tarziu, cu patru ani inainte cineva incercase sa ma ajute iar eu am preferat sa citesc in continuare Gazeta si alte ziare/site-uri de stiri.

Dupa ce am intrat la liceu m-am luat si mai in serios. La ziarul liceului le-am facut pe toate. Nimeni nu stia mai bine ca mine ce trebuie facut. Si nimeni nu se ridica la nivelul asteptarilor mele. Nu-mi minimalizez efortul sau rolul, dar cred ca daca as fi stiut sa ascult si daca as fi avut pe cine sa ascult, lucrurile ar fi mers mult mai bine.

Dupa ziar a venit blogul. Cand am inceput sa scriu pe blog deja ma mai linistisem. Apoi a inceput nebunia trezirii. Imi luam pumni la greu, descopeream greseli dupa greseli. Vedeam, in sfarsit, dezastrul pe care-l produsesem. Si de aici m-a cuprins teama. Teama sa mai scriu. Am momente in care verific trei cuvinte din cinci in DEX. Am momente in care ma abtin sa mai comentez si cele mai banale lucruri, de teama sa nu debitez o noua aberatie. Iar acum, toate ideile cat de cat serioase le incep cu “din cate stiu eu - si stiu destul de putine - lucrurile ar sta in felul urmator si cred ca…”.

Imi pare rau. Ma simt teribil si sunt multi oameni fata de care imi este rusine. Semidoct este cuvantul care ma descrie cel mai bine. Sau ma caracteriza. Astazi cred insa ca mi se potriveste mai mult tabula rasa(ca tot a folosit o profa azi expresia).

Incheiere n-am. Nu stiu de cine sa ascult. Nu stiu daca trebuie neaparat sa ascult de cineva. Cert este ca am nevoie de putin ajutor in orietare, in gasirea unui punct de sprijin si in realizarea unui plan de invatare. Pentru ca trebuie sa invat. Mult. La 19 ani imi dau seama ca trebuie sa invat.

Zic asta pentru ca:

• Oltchim s-a calificat in finala Champions League.
• Bute a castigat printr-un KO superb.
• Manchester United a castigat derby-ul cu City si s-a apropiat la un punct de Chelsea(care a luat bataie de la Tottenham)

Nu zic perfect pentru ca:

• Mai e de jucat Rapid-Steaua.
• Vettel a iesit doar pe 6 in China.