Blog de liceu

Mad World

Historia - subiecte interesante, continut dezamagitor

Intentionam de foarte mult timp sa cumpar un numar al revistei Historia. Aparitia Maresalului Ion Antonescu pe coperta m-a convins sa cumpar numarul din ianuarie. Ma asteptam la mult mai mult, dar am zis ca am avut eu asteptari prea mari legate de subiect si am nimerit o editie mai slaba. Asa ca am cumparat si numarul din februarie.

Subiecte la fel de interesante, tratate insa in acelasi mod: ca referatele de liceu. Ma rog, referatele foarte bune, excelente as putea spune. Insa de la o revista de specialitate ma asteptam la o alta abordare, la un alt stil, o alta structura, un alt limbaj.

Imi doream sa ma depaseasca lectura, sa ma oftic din nou pentru ignoranta mea din trecut, sa intalnesc jurnalisti care sa ma uimeasca. N-am gasit. N-am citit inca toate articolele cap coada si intentionez sa-mi iau si numarul din martie, asa ca mai pastrez putine rezerve.

Daca stie cineva o revista interesanta despre istorie, va rog sa ma anuntati. Din .ro vorbesc.

Parcarea de la Cotroceni AFI sau cum sa mori incet, dar sigur

Daca nu aveti ce face duminica seara, NU va duceti la AFI! Sau cel putin nu cu masina. Mi-a luat 30 de minute sa gasesc un loc de parcare, tocmai la etajul 3. Daca vi se pare mult, la iesire am facut 45 de minute! Timp de 30 de minute nu m-am miscat mai mult de 2 metri! Am turbat! Am vrut sa sun la 112. Daca as fi avut un pistol, in mod sigur faceam precum americanii aia nesanatosi de trag prin mall-uri si scoli. Ah da, si in cacatul ala de mall nu am stat decat 20 de minute. Minunat.

Jucarie noua

Cadou ca-s copil cuminte si intru pe la facultati bune(ma rog, teoretic, practic tre sa iau la bac peste 9), ca sa nu mai vorbim de faptul ca am fost intr-atat de cuminte incat am supravietuit pana la aproape 19 ani(daca nu reusesc pana pe 23 ale lunii curente, sunt doua mii de lei cheltuiti degeaba), ai mei parinti mi-au luat un laptop nou. Adica ei au platit, eu mi l-am luat. De la Bettershop, sub atenta indrumare a domnului Pinkish(multumiri deosebite). E un Dell Vostro 1015, modest(n-am fost chiar atat de cuminte si n-am intrat totusi la Oxford sau Cambridge), dar e bun pentru strictul necesar.

Acum trebuie sa recuperez ce aveam pe laptopul vechi, un Fujitsu care s-a suparat brusc si a cedat nervos. Ma rog, se pare ca l-am luat defect din fabrica, dar timp de 3 ani s-a achitat de datorie.

Concertul dintr-o viata paralela

Tocmai ce m-am intors de la primul concert al Stagiunii de Muzica Veche. Am ascultat motetele „Jesu, meine Freude” si „Lobet den Herrn, alle Heiden” de Bach si am avut onoarea sa-l aud vorbind pe Neagu Djuvara. A fost un eveniment minunat, scurt, dar intens.

Seara asta mi-a lasat insa si un gust amar. Il auzeam pe Neagu Djuvara vorbind despre copilaria sa si cum a crescut in el dragostea pentru muzica. Mi-am amintit, in timp ce descopeream cat de mult imi place clavecinul, de copilaria mea. Nu numai ca ascultam toate prostiile, dar nici macar nu citeam. Nu-mi pasa. Ba mai mult, eram teribilist, ma laudam cu nepasarea asta. Dar eram fericit, sarac cu duhul ce-i drept, dar fericit. Ah, si bonus, foarte credincios.

Am o prietena de care fac misto cu fiecare ocazie cand vine vorba de jocurile copilariei, pentru ca ea in cel mai fericit caz a citit despre ele prin carti. Dar in seara asta as fi dat orice sa fi avut copilaria lui Neagu Djuvara. Sa ma fi pierdut in carti si muzica veche. Sa fi avut habar, acum, la aproape 19 ani, de contextul in care a compus Bach aceste motete. Sa fi cunoscut istoriile artei si religiei, macar putin din ele.

As fi un tampit sa spun ca regret ceva din copilaria mea. Si as fi idiot sa incep sa arat cu degetul spre cei pe care ii consider vinovati pentru incultura mea. Nu mai conteaza. Nu este prea tarziu ca sa ma educ. Cert este insa ca nu voi mai avea nicio scuza pentru un viitor dezinteres in acest domeniu.

Ca sa inchei, urmatorul concert organizat in cadrul Stagiunii de Muzica Veche va avea loc pe 26 februarie, tot in Sala Bizantina a Casei Armate, si este dedicat muzicii vechi romanesti. Va canta formatia Trei Parale.

Eu si The Times am avut dreptate. Dovada!

Senzational! Pot fi mai increzut decat se asteapta multi. Dupa jignitor vine criminal, nu? Ei bine, puteti spune ca sunt criminal de increzut, dar se pare ca am avut dreptate. Ma rog, The Times au avut dreptate, eu doar am subliniat ceea ce observasera ei.

Hollywood se-ndreapta cu pasi repezi spre era 3D. Sub efectul Avatar, doua(sau mia bine zis trei) filme ce fusesera concepute initial in 2D, vor fi lansate 3D. Este vorba de Clash of The Titans si ultimele doua Harry Potter. Asa zice dedline.com.

Si bagati un ochi si la comentarii. In State exista deja cinematografe care ruleaza exclusiv in 3D. Ce ziceti, primul cinematograf din Vaslui va fi exclusiv 3D?

Zooey Deschanel intr-un serial la HBO ce se anunta misto

Via Rolling Stone(care citeaza deadline.com), aflu de un serial pregatit de HBO: I’m With the Band: Confessions of a Groupie. Zooey este o actrita care mi-a placut foarte mult in 500 Days of Summer. De autorea si personajul principal al cartii, Pamela Des Barres, citisem in cartile despre Led Zeppelin.

Asadar, serialul are urmatoarele ingrediente: HBO, Zooey Deschanel, vremurile de aur ale lui Jimmy Page si Mick Jagger si una dintre cele mai cunoscute groupie din istorie. Banuiesc ca o sa fie si cu foarte multa muzica de la inceputul anilor 70. Iei.

Toti vor sa fie Plant

Joe Perry confirma pentru Classic Rock cum ca Steven Tyler a vrut sa cante in Led Zeppelin la vremea cand Page, Jones si Bonham jr. cautau un inlocuitor pentru Plant.

Imi place Aerosmith, imi place si Tyler, dar mi s-ar fi parut foarte amuzant si destul de penibil. Mai rau de atat nu s-ar fi putut decat cu Coverdale. Nu zic, toti trei au voci dementiale, dar Tyler si Coverdale au crescut in umbra lui Plant si a fost mereu o mai mica sau mare tensiune intre ei.

Centru pentru conservare - conservat cu termopane

In minunatul oras Bucuresti sunt foarte multe case foarte misto. Am avea un oras superb, cu o combinatie interesanta de stiluri, o oglindire a istoriei noastre agitate. Am avea un astfel de oras daca functionarii publici nu ar fi toti un neam. Un neam tare prost.

Astazi, aflat in traditionala Dacie Solenza, blocat in traditionalul trafic oribil, evitand valoroasele gropi bine conservate, observ o cladire. O casa, nu ma pricep asa ca nu pot estima din ce perioada, oricum, destul de ok. Cu termopane.

Nu inteleg cum dracului in functii importante ajung numai idioti. Pentru ca numai un idiot poate sa-si bata joc de stilul unei cladiri(c-o fi din timpul comunistilor sau al interbelicilor sau si mai veche) si sa-i puna termopane cu PVC sau plastic alb. Arata groaznic. Ca sa nu mai zic ca au permis si construirea hotelului de mai sus putin, cu n etaje peste media zonei.

Ca sa fie si mai interesant, cladirea este sediul Centrului de Conservare si Valorificarea Traditiei si
Creatiei Populare a Municipiului Bucuresti. Si a fost proaspat renovata, cu 2 milioane de euro. Totul aprobat si semnat de Oprescu.

Exista un document, un act oficial, chiar pe pagina Primariei, care vorbeste despre acest proces de renovare. Daca nu aveti ce face, uitati-va. Eu m-am distrat cateva minute cu tata. Cateva chestii interesante:

  • apare, din senin, nu am inteles exact in ce calitate, Administratia pentru supravegherea cainilor fara stapan!(pag 6)
  • pentru avize, acorduri si autorizatii s-au cheltuit 15 mii de euro. Alte 23 de mii s-au cheltuit pentru comisioane si cote legale. Astia nu-s bani plimbati dintr-o camera in alta prin Primarie? Sau ma rog, poate de la Primarie la un minister, dar nu-i cam stupid ca Statul sa-si plateasca singur taxe?!
  • s-au dat 20 de mii de euro pentru consultanta si alte 14 mii pentru asistenta tehnica.
  • la capitolul Mobilier, aparatura birotica si alte active corporale, nu si-au luat decat 2 laptopuri si 2 PC-uri. Stau turceste si se joaca solitaire.
  • imi place partea aia cu stadiul lucararii: S.F.

Ok, sunt rau si ma bag unde nu ma pricep si sunt increzut. Dar ma oftic teribil ca am putea avea un oras foarte frumos, daca pe functii importante am avea oameni responsabili si culti. Eu pot sa stau confortabil in scaunul meu de la Ikea si sa comentez fara sa stiu despre ce vorbesc ca nah, e blogul meu si n-are nici un fel de importanta ce tastez eu aici, dar aia de la primarie ar trebui sa stie ce trebuie sa faca si ce fac. Si sa si faca.

In atentia redactiei TVR

Cand dobitocii se trezesc la 3 dimineata ca sa vada decernarea Globurilor de Aur, o fac pentru ca vor sa vada festivitatea. O fac pentru ca vor sa auda ce dracu zic aia in discursuri si sa rada la glume. Nu sa auda o dublare jalnica si niste comentarii neinteresante.

Asadar daca mai aveti de gand sa transmiteti vreo festivitate(gen Oscaruri) lasati dracului sa curga ce primiti de la americani, editati pentru prime-time mai tarziu.

Globurile de Aur - preziceri de pirat

Am foarte mult tupeu. Cu exceptia Avatarului si a The Hangover, n-am platit pentru nici unul dintre filmele pe care le voi comenta mai jos.Dar na, nu ma pot abtine si nu am rabdare pana-n vara cand vor aparea toate si in cinematografele noastre.

Luni dimineata se vor decerna Globurile de Aur iar in doua saptmani se vor face nominalizarile pentru Oscaruri. Am vazut destule din filmele de la Globuri si mi-am facut o parere. Nu am fost foarte incantat, nu au fost povesti cu adevarat memorabile sau marcante, in mod clar nu este cea mai buna editie. Dar sunt cateva lucruri care mi-au placut.

La categoria cea mai buna drama preferatul meu este Precious. O distributie foarte convingatoare, o poveste puternica in spate, cu un mesaj clar si destul de obiectiv transmis. Realitatea americana este departe de visul prostesc al naivilor, gaurile din sistemul de asistenta sociala si educatie sunt adevarate cratere, facand din viata lui Precious o drama incredibila chiar si pentru o tara din lumea a treia.

The Hurt Locker ar fi putut fi mai bun daca nu se lungea asa mult. Americanii sunt incantati de el, pare-se ca are cele mai mari sanse, chiar si la Oscaruri, dar personal mi s-a parut sub Brothers, tot un film cu si despre razboi.

Avatar este impresionant ca realizare, povestea-i buna, dar comercializata. Aia care s-au sinucis sunt niste idioti. Aia care au plans, sunt superficiali. Imi permit sa etichetez oamenii pentru ca este un subiect sensibil pentru mine. Mesajul este destul de clar, iar daca vrei sa arati ca l-ai inteles nu te duci sa te sinucizi ca umanitaea-i rea. Si nu este de ajuns sa versi o lacrima. Daca vrei sa arati ca filmul asta ti-a aratat cat de naspa suntem si cat de rea este goana asta nebuna dupa bani si putere materiala, ci iti o bicicleta. Iti pui panouri solare. Mergi mai mult pe jos. Folosesti mai putin si mai eficient calculatorul. Reciclezi. Nu mai iti cumperi haine facute din animale in pericol. Nu mai mananci de la Mc. E un film bun, dar ca orice film de actiune exagereaza si-si pierde credibilitatea pe final.

Inglourious Bastards este dezamagirea anului pentru mine. Pretentii mari, concluzii triste. E destul de misto, dar mult sub potentialul lui Tarantino. S-a exagerat cu parodia si in afara de Christoph Waltz nimic nu este credibil. N-as vrea sa-l mai vad nominalizat la Oscar.

Up in the Air este o nominalizare pe care personal nu o inteleg. Nu inteleg ce cauta la categoria asta. E un film bun, o comedie reusita cu un final amar, dar doar pentru ca-i un umor ceva mai subtil si un final amar sa-l treci la drama?!

Si asa trec la cea de-a doua categorie: cea mai buna comedie/musical. O categorie scurta unde am un favorit cert, desi n-am vazut toate filmele: The Hangover. Poate cea mai buna comedie pe care am vazut-o, imi este greu de crezul ca doua romance-uri cu Meryl Streep si un musical(Nine - o distributie puternica) mi-ar schimba parerea. 500 Day of Summer este o comedie draguta, cu o Zooey Deschanel foarte sexy si interesanta.

De aici lucrurile se complica. O data pentru ca nu am vazut toate filmele cu actorii nominalizati si a doua ca din ce am vazut au fost roluri foarte bune, greu de ales doar unul. Singura certitudine este ca George Clooney nu are ce cauta, dupa umila mea parere, pe lista. Nu mi-a placut, nu se compara cu Morgan Freeman(apropo, Invictus e foarte tare, poate ar fi meritat o nominalizare la best drama) sau cu Tobey Maguire in Brothers(film mai bun si cu un mesaj mult mai puternic decat The Hurt Locker). Am citit - si astept cu nerabdare sa vad - ca rolul lui Colin Firth din A Single Man e interesant.

La actrite treaba e si mai nasoala. Mai intai, m-am indragostit de Carey Mulligan pentru An Education(alt film pe care sper sa-l vad la cea mai buna drama la Oscaruri) asa cum am facut-o acum doi ani de Ellen Page pentru rolul din Juno. Apoi mai este si Gabby Sidibe, cu o interpretare foarte convingatoare a lui Precious, dar nu cred ca se califica in “finala”. Concurenta cu adevarat puternica pentru Mulligan vine de la Sandra Bullock. The Blind Side e un film misto, cu o poveste ce are cateva elemente comune cu Precious, doar ca-i cu happy-end. Iar Sandra Bullock putea foarte bine sa fie nominalizata si la cel mai bun actor, merita mai mult decat Clooney. The Last Station se anunta interesant, Helen Mirren e nominalizata. N-am vazut nici The Young Victoria, cu Emily Blunt.

La actori in comedii nu ma bag, ca n-am vazut mai nimic din ce-i acolo.

Roluri secundare. Matt Damon reface perechea de aur cu Morgan Freeman si ar putea sa-i dea ceva lectii lui Chivu sau Radoi despre ce-nseamna sa fii capitan. Woody Harrelson a jucat foare bine, dar filmul - The Messenger, tot cu razboi, bun si asta - nu-i permite sa faca un rol prea mare. Christoph Waltz e dat drept castigator si tind sa cred ca el va monopoliza aceasta categorie.

Mo’Nique(mama groaznica din Precious) ar putea sa le manance, atat la propriu cat si al figurat, pe cele doua nominalizate din Up in the Air(Vera Farmiga si Anna Kendrick). Ura si sila pe care ti-o provoaca Mary, monstrul ce n-ar fi trebuit sa aiba copii, ar trebui sa o tina departe pe Mo’Nique de cinematografe in serile in care ruleaza Precious. Risca sa-si ia bataie de la vreun spectator prea implicat. Imi pastrez insa ceva rezerve pentru Penelope Cruz in Nine.

Premiul pentru cel mai bun director cred ca va fi luat de James Cameron. A revolutionat filmul cu Avatar, exploatand 3D-ul la maxim. Clint Eastwood ar merita un premiu de consolare, Invictus e chiar reusit.

La restul categoriilor nu ma pronunt, n-am vazut prea multe. Pentru mine, la seriale lucrurile sunt destul de simple: intre Dexter si House ca serial, pe 2009 aleg Dexter(un sezon mai convingator si mai putin siropos) iar actor Hugh Laurie.

Asadar astept dimineata zilei de luni, sunt slabe sanse sa fac o noapte alba in ciuda filmelor bune pregatite de TVR, dar in mod cert ma voi trezi la 3.30 ca sa vad ceremonia.