Blog de liceu

Editia 2010 a concertelor mari(ca d-alea mici au mai fost, vezi Stagiunea de Muzica Veche si un Luna Amara) care ma vor marca pe viata a fost deschisa de Jean Luc Ponty si a sa trupa minunata. I-am mai vazut(ma rog, mai putin pe noul baterist) la Stufstock, acum aproape 2 ani. Nu sunt un cunoscator de jazz, dar imi place sa ma rasfat din cand in cand.

Acum doi ani am zis despre basistul camerunez ca este cel mai bun din lume. Toata noaptea si a doua zi era imposibil sa faci doi pasi prin Vama fara sa auzi ceva despre basistu’ lui Ponty. Aseara insa concurenta a fost mare. They’re all mad, I tell ya. MAD! Claparul, bateristul si din nou basistul au avut o evolutie excelenta. Am fost la multe concerte si am vazut multi instrumentisti mari, dar fluenta, placerea si dedicarea acestor francezi nu am mai intalnit-o.

Cat despre liderul trupei, domnul Ponty era precum un conte ce-si prezinta colectia de vinuri. Ii lasa pe cei trei sa ameteasca publicul, dirijand discret lucrurile, apoi intervenea, de cateva ori subtil dar de cele mai multe ori brutal si desavarsea opera.

In sala nu au fost mai mult de 2500 de oameni, concentrati in partea de jos si pe laterale(spatele a fost mascat de o cortina). M-am intristat sa vad oameni plecand la mijlocul spectacolului sau numarul redus de spectatori, dar m-a bucurat faptul ca pe langa artisti barbosi au venit si studenti, familisti sau corporatisti. Mai exista o speranta, mica, dar mai exista.

Despre Sala Palatului intr-o viitoare postare.

In toate filmele cu baietii buni condamnati la moarte momentul ultimei mese este prologul punctului culminant. Stiti voi, cand vine cineva, de obicei directorul puscariei - caruia incepuse sa-i si placa de bietul condamnat - si-l intreaba ce ar dori sa serveasca la ultima masa.

Cum am stabilit deja ca acest infernal examen de Bacalaureat reprezinta o condamnare la moarte iar executia urmeaza sa aiba loc incepand cu 28 iunie, ultima masa ar trebui sa fie in weekendul premergator. De cand s-au anuntat datele pentru Sonisphere Romania si posibilul line-up m-am rugat la toti zeii posibili ca Metallica sa nu cante pe 27. Si iata ca, in ciuda crimelor odioase pe care le-am comis de-a lungul celor 4 ani de liceu, exista cel putin un zeu caruia i s-a facut mila de mine.

Metallica, Slayer, Megadeth, Anthrax si Heaven and Hell, toate 5 vor canta pe 26 iunie. Asta-i ultima mea masa. Sigur, e mai degraba un fel de butoi cu bere nemteasca decat un vin frantuzesc vechi, dar preferabil unui pahar cu apa plata.

Si, daca dupa executie mai pot fi resuscitat, as vrea sa merg la Gary Moore si Cranberries.

Ca n-am mai scris de mult, alte concerte la care ma voi prezenta:

11.03 - Jean Luc Ponty

25.04 - Aura Urziceanu, Johnny Raducanu si Duke Ellington Orchestra - inca n-am bilete

16.05 - AC/DC

02.06 - Dylan - inca n-am bilete

11.06 - Eric Clapton

18.06 - Aerosmith

Intentionam de foarte mult timp sa cumpar un numar al revistei Historia. Aparitia Maresalului Ion Antonescu pe coperta m-a convins sa cumpar numarul din ianuarie. Ma asteptam la mult mai mult, dar am zis ca am avut eu asteptari prea mari legate de subiect si am nimerit o editie mai slaba. Asa ca am cumparat si numarul din februarie.

Subiecte la fel de interesante, tratate insa in acelasi mod: ca referatele de liceu. Ma rog, referatele foarte bune, excelente as putea spune. Insa de la o revista de specialitate ma asteptam la o alta abordare, la un alt stil, o alta structura, un alt limbaj.

Imi doream sa ma depaseasca lectura, sa ma oftic din nou pentru ignoranta mea din trecut, sa intalnesc jurnalisti care sa ma uimeasca. N-am gasit. N-am citit inca toate articolele cap coada si intentionez sa-mi iau si numarul din martie, asa ca mai pastrez putine rezerve.

Daca stie cineva o revista interesanta despre istorie, va rog sa ma anuntati. Din .ro vorbesc.

Daca nu aveti ce face duminica seara, NU va duceti la AFI! Sau cel putin nu cu masina. Mi-a luat 30 de minute sa gasesc un loc de parcare, tocmai la etajul 3. Daca vi se pare mult, la iesire am facut 45 de minute! Timp de 30 de minute nu m-am miscat mai mult de 2 metri! Am turbat! Am vrut sa sun la 112. Daca as fi avut un pistol, in mod sigur faceam precum americanii aia nesanatosi de trag prin mall-uri si scoli. Ah da, si in cacatul ala de mall nu am stat decat 20 de minute. Minunat.

Cadou ca-s copil cuminte si intru pe la facultati bune(ma rog, teoretic, practic tre sa iau la bac peste 9), ca sa nu mai vorbim de faptul ca am fost intr-atat de cuminte incat am supravietuit pana la aproape 19 ani(daca nu reusesc pana pe 23 ale lunii curente, sunt doua mii de lei cheltuiti degeaba), ai mei parinti mi-au luat un laptop nou. Adica ei au platit, eu mi l-am luat. De la Bettershop, sub atenta indrumare a domnului Pinkish(multumiri deosebite). E un Dell Vostro 1015, modest(n-am fost chiar atat de cuminte si n-am intrat totusi la Oxford sau Cambridge), dar e bun pentru strictul necesar.

Acum trebuie sa recuperez ce aveam pe laptopul vechi, un Fujitsu care s-a suparat brusc si a cedat nervos. Ma rog, se pare ca l-am luat defect din fabrica, dar timp de 3 ani s-a achitat de datorie.

Tocmai ce m-am intors de la primul concert al Stagiunii de Muzica Veche. Am ascultat motetele „Jesu, meine Freude” si „Lobet den Herrn, alle Heiden” de Bach si am avut onoarea sa-l aud vorbind pe Neagu Djuvara. A fost un eveniment minunat, scurt, dar intens.

Seara asta mi-a lasat insa si un gust amar. Il auzeam pe Neagu Djuvara vorbind despre copilaria sa si cum a crescut in el dragostea pentru muzica. Mi-am amintit, in timp ce descopeream cat de mult imi place clavecinul, de copilaria mea. Nu numai ca ascultam toate prostiile, dar nici macar nu citeam. Nu-mi pasa. Ba mai mult, eram teribilist, ma laudam cu nepasarea asta. Dar eram fericit, sarac cu duhul ce-i drept, dar fericit. Ah, si bonus, foarte credincios.

Am o prietena de care fac misto cu fiecare ocazie cand vine vorba de jocurile copilariei, pentru ca ea in cel mai fericit caz a citit despre ele prin carti. Dar in seara asta as fi dat orice sa fi avut copilaria lui Neagu Djuvara. Sa ma fi pierdut in carti si muzica veche. Sa fi avut habar, acum, la aproape 19 ani, de contextul in care a compus Bach aceste motete. Sa fi cunoscut istoriile artei si religiei, macar putin din ele.

As fi un tampit sa spun ca regret ceva din copilaria mea. Si as fi idiot sa incep sa arat cu degetul spre cei pe care ii consider vinovati pentru incultura mea. Nu mai conteaza. Nu este prea tarziu ca sa ma educ. Cert este insa ca nu voi mai avea nicio scuza pentru un viitor dezinteres in acest domeniu.

Ca sa inchei, urmatorul concert organizat in cadrul Stagiunii de Muzica Veche va avea loc pe 26 februarie, tot in Sala Bizantina a Casei Armate, si este dedicat muzicii vechi romanesti. Va canta formatia Trei Parale.

Senzational! Pot fi mai increzut decat se asteapta multi. Dupa jignitor vine criminal, nu? Ei bine, puteti spune ca sunt criminal de increzut, dar se pare ca am avut dreptate. Ma rog, The Times au avut dreptate, eu doar am subliniat ceea ce observasera ei.

Hollywood se-ndreapta cu pasi repezi spre era 3D. Sub efectul Avatar, doua(sau mia bine zis trei) filme ce fusesera concepute initial in 2D, vor fi lansate 3D. Este vorba de Clash of The Titans si ultimele doua Harry Potter. Asa zice dedline.com.

Si bagati un ochi si la comentarii. In State exista deja cinematografe care ruleaza exclusiv in 3D. Ce ziceti, primul cinematograf din Vaslui va fi exclusiv 3D?

Via Rolling Stone(care citeaza deadline.com), aflu de un serial pregatit de HBO: I’m With the Band: Confessions of a Groupie. Zooey este o actrita care mi-a placut foarte mult in 500 Days of Summer. De autorea si personajul principal al cartii, Pamela Des Barres, citisem in cartile despre Led Zeppelin.

Asadar, serialul are urmatoarele ingrediente: HBO, Zooey Deschanel, vremurile de aur ale lui Jimmy Page si Mick Jagger si una dintre cele mai cunoscute groupie din istorie. Banuiesc ca o sa fie si cu foarte multa muzica de la inceputul anilor 70. Iei.

Joe Perry confirma pentru Classic Rock cum ca Steven Tyler a vrut sa cante in Led Zeppelin la vremea cand Page, Jones si Bonham jr. cautau un inlocuitor pentru Plant.

Imi place Aerosmith, imi place si Tyler, dar mi s-ar fi parut foarte amuzant si destul de penibil. Mai rau de atat nu s-ar fi putut decat cu Coverdale. Nu zic, toti trei au voci dementiale, dar Tyler si Coverdale au crescut in umbra lui Plant si a fost mereu o mai mica sau mare tensiune intre ei.

In minunatul oras Bucuresti sunt foarte multe case foarte misto. Am avea un oras superb, cu o combinatie interesanta de stiluri, o oglindire a istoriei noastre agitate. Am avea un astfel de oras daca functionarii publici nu ar fi toti un neam. Un neam tare prost.

Astazi, aflat in traditionala Dacie Solenza, blocat in traditionalul trafic oribil, evitand valoroasele gropi bine conservate, observ o cladire. O casa, nu ma pricep asa ca nu pot estima din ce perioada, oricum, destul de ok. Cu termopane.

Nu inteleg cum dracului in functii importante ajung numai idioti. Pentru ca numai un idiot poate sa-si bata joc de stilul unei cladiri(c-o fi din timpul comunistilor sau al interbelicilor sau si mai veche) si sa-i puna termopane cu PVC sau plastic alb. Arata groaznic. Ca sa nu mai zic ca au permis si construirea hotelului de mai sus putin, cu n etaje peste media zonei.

Ca sa fie si mai interesant, cladirea este sediul Centrului de Conservare si Valorificarea Traditiei si
Creatiei Populare a Municipiului Bucuresti. Si a fost proaspat renovata, cu 2 milioane de euro. Totul aprobat si semnat de Oprescu.

Exista un document, un act oficial, chiar pe pagina Primariei, care vorbeste despre acest proces de renovare. Daca nu aveti ce face, uitati-va. Eu m-am distrat cateva minute cu tata. Cateva chestii interesante:

• apare, din senin, nu am inteles exact in ce calitate, Administratia pentru supravegherea cainilor fara stapan!(pag 6)
• pentru avize, acorduri si autorizatii s-au cheltuit 15 mii de euro. Alte 23 de mii s-au cheltuit pentru comisioane si cote legale. Astia nu-s bani plimbati dintr-o camera in alta prin Primarie? Sau ma rog, poate de la Primarie la un minister, dar nu-i cam stupid ca Statul sa-si plateasca singur taxe?!
• s-au dat 20 de mii de euro pentru consultanta si alte 14 mii pentru asistenta tehnica.
• la capitolul Mobilier, aparatura birotica si alte active corporale, nu si-au luat decat 2 laptopuri si 2 PC-uri. Stau turceste si se joaca solitaire.
• imi place partea aia cu stadiul lucararii: S.F.

Ok, sunt rau si ma bag unde nu ma pricep si sunt increzut. Dar ma oftic teribil ca am putea avea un oras foarte frumos, daca pe functii importante am avea oameni responsabili si culti. Eu pot sa stau confortabil in scaunul meu de la Ikea si sa comentez fara sa stiu despre ce vorbesc ca nah, e blogul meu si n-are nici un fel de importanta ce tastez eu aici, dar aia de la primarie ar trebui sa stie ce trebuie sa faca si ce fac. Si sa si faca.