Poveste.

Fixare in timp si spatiu: 2009 - Bucuresti, Romania.

Personaje principale: un profesor de istorie si elevii clasei a XI-a, 17-18 ani.

Introducere: Romania a avut parte - asemenea multor tari din Balcani - de un trecut nefericit. Secole la rand s-a aflat in imposibilitatea de a face progrese semnificative, de a tine pasul cu tarile din Vest. Dupa dominatii otomane, habsburgice sau tariste au urmat aproape 70 de ani de libertate in care s-au reusit progrese importante. Au urmat 40 de ani de comunism ca dupa Revolutia de la 1989 sa avem sansa prosperitatii, sprijiniti de Europa si SUA.

Unul dintre domeniile puternic reformate este educatia. Povestea de mai jos reprezinta un exemplu de cum functioneaza sistemul educational in Romania, astazi, dupa 19 ani de libertate. In comparatie, in secolul XIX dupa 20 de ani de libertate aveam progrese semnificative in educatie: invatamant primar gratuit, primele universitati de stat, etc.

Context: Intr-un liceu central din Bucuresti - clasat in primele 10 din tara in ierarhia liceelor de stat, atestat cu 5 stele din 5 la Testul pentru Calitatea Unitatilor de Invatamant -se desfasoara ora de Istorie.
Profesorul Rachita, doctor in Istoria Europei la Sorbona, Franta, are un salariu de 7500 lei. Preda la primele trei licee din Bucuresti si este profesor universitar la Universitatea Bucuresti, Facultatea de Istorie.
In anul trei de liceu sunt 300 de elevi. 10 sunt olimpici internationali la limbi straine(engleza, fraceza si germana), 5 la informatica, 2 la chimie, 1 la biologie, 2 la istorie, 1 la geografie si 5 nationali la limba romana. Fiecare elev primeste o alocatie de 200 de lei iar olimpicii primesc o bursa anuala de 5000 de lei.
La finalul semestrului, in ultimele patru saptamani, au loc 4 sesiuni de cate 90 de minute de examinare finala a elevilor din clasele IX-XI. Profesorul invitat sa sustina aceste sesiuni acorda liceenilor note pe baza unui punctaj. Maximul de 100 de puncte a fost realizat doar de trei elevi in ultimii 2 ani de cand a fost implementat acest sistem. In urma acestui punctaj se acorda ultima nota la ora respectiva. Sisteme asemanatoare se aplica la toate materiile, dar in aceasta poveste ne vom rezuma doar la ora de istorie.

Povestea.

Profesorul Rachita se indreapta spre amfiteatru. Urmeaza sa sustina prima din cele 4 sesiuni finale. Are pregatite 50 de intrebari dar ii vor fi necesare in jur de 70 pentru a putea evalua toti elevii. Urca scarile grabit, ieri erau probleme cu 13 calculatoare. 13. Niciodata nu au fost probleme cu atat de multe calculatoare. Daca nu au fost reparate sau inlocuite, nu va putea incepe ora. Fiecare elev are nevoie de un calculator pentru a putea raspunde la intrebari si pentru a primi toate informatiile de la profesor. Intra in amfiteatru. Este intampinat de tehnicean care il linisteste. Totul este ok. Se sprijina de catedra si asteapta ca elevii sa se linisteasca.
- Buna ziua si bine ati venit la prima ora din cadrul sesiunii finala la Istorie. Eu sunt profesorul Rachita iar voi sunteti elevii unui liceu cu traditie si renume. Dupa cum stiti, aceste patru ore se vor desfasura numai in amfiteatru, vom discuta foarte mult, veti urmari cateva prezentari, cateva filmulete, veti raspunde la peste 70 de intrebari si veti avea de realizat un eseu. Pentru acesta veti primi maxim 60 de puncte, aveti 10 puncte din oficiu iar la intrebari puteti primi pana la 40 de puncte. Atentie, la intrebari puteti sa si pierdeti puncte. Sunteti impartiti in 2 grupe. Cei cu 2 sau 3 ore de istorie pe saptamana si cei cu o singura ora de istorie. Vor fi probabil 35 de intrebari pentru prima categorie si 30 pentru a doua. Vor mai fi 5 sau mai multe comune in fuctie de cum evolueaza discutiile.

Acum sa va prezint tema. Sunteti clasa a XIa. Ati invatat pana acum istoria Romaniei si cea europeana pana la cel de-al doilea razboi mondial ca semestrul asta sa studiati prima parte a perioadei postbelice. Se poate spune ca aveti cunostinte despre aproape toata istoria Europei. Anul viitor veti face o recapitulare amanuntita care va va ajuta pentru examenul final. In cei doi ani de cand tin aceasta sesiune la clasa a XI-a, am discutat prima data despre Uniunea Europeana si a doua oara despre Razboiul Rece. Anul acesta vom face ceva diferit. Cred ca sunteti destul de maturi si este o certitudine ca ati acumulat destule in acesti ani de liceu ca sa putem purta o discutie despre situatia actuala. Astazi, acum, in acest moment, au loc evenimente istorice. Si ar fi pacat sa irosim sansa de a dezbate prezentul. Pentru ca si prezentul face parte din istorie. Vom discuta despre criza gazului.

Traim vremuri interesante. Suntem la inceputul unei crize economice si in plina criza a gazului. Asistam probabil la o noua schimbare a ordinii superputerilor. Sunt sanse sa ducem razboaie in care gloantele vor fi inlocuite de vorbe, acte si bani. Inainte sa imi incep prezentarea, vreau sa imi spuneti ce stiti voi despre relatiile dintre Rusia si Ucraina si Rusia si Uniunea Europeana.

(…)

Si desigur as putea sa continui povestea. As putea sa imi imaginez toate cele 4 sesiuni de cate 90 de minute. Dar mai mult ca sigur nu ar citi nimeni. Pentru ca e frumos sa visezi dar esti ridicol cand visezi ceva atat de departe de realitate. Realitatea care sta in felul urmator:

Nu exista o ierarhie a liceelor. Nu exista un test de calitate pentru unitatile de invatamant. Profesorii universitari, doctoranti in istorie, matematica sau orice, nu au nici o treaba cu liceele. Salariile sunt de 1500 de lei iar alocatiile 42. Nu avem 2 olimpici din fiecare clasa, nici macar la nivel de municipiu. Nu exista o evaluare semestriala finala cu examinatori din afara liceului. Nu exista nimic interactiv. Desi posibilitati ar fi. Materia este obosita, depasita si nefolositoare. Profesorii sunt plictisiti si satui de elevi fitosi si sictiriti. Iar orele se desfasoara in modul urmator:

Profesoara vina la clasa si ne pune sa rezumam lectia. Dupa doua ore ne anunta ca o sa dam test din ultimele doua lectii. Usoare. Ne invatam. Vine si ne dicteaza doua subiecte. Caracterizati aia si analizati aia. Repet, orele anterioare s-au desfasurat la modul “voi rezumati in timp ce eu va mai reformulez ceva din manual”. Nu ne spune punctaj si ne da timp de lucru 10-15 minute. In timpul testului ne anunta ce ar vrea de la exercitiul cu analizati si ce nu. Dupa 15 minute ne ia testul. In restul orei ne da sa rezumam timp in care corecteaza o parte din teste. Binenteles, note de la 8 la 10. Si toata lumea e fericita. Profesoara are doua note pentru fiecare elev, elevii au note mari, media pe masura si totul e lapte si miere. Doar ca nimeni nu stie nimic, nimeni nu stie sa faca diferenta dintre un exercitiu de analiza si unul de caracterizare. Si nimanui nu-i pasa. Istoria a fost doar un exemplu, nu este singura materie la care se intampla asta. Exista desigur si situatii mai bune, dar starea generala este de nepasare, din toate partile.

Prefer spre exemplu situatia de la mate, unde am note pe masura cunostintelor si efortului depus. Nu zic ca materia este exceptionala sau ca ma ajuta cu prea multe, dar macar stiu ce, cand si de ce gresesc. Rareori a existat loc de interpretari.

Concluzie: Asa cum ziceam, acum 150 de ani au avut loc progrese incredibile in domeniul educatiei. De ce nu ar fi posibil si azi? Si atunci ca si acum erau interese, profitori si hoti, nepasare si neglijenta. A fost nevoie de o generatie cu acces la cultura si sistemul occidental. Noi nu numai ca avem acces la mult mai multe decat aveau ei, dar pe noi ne si sprijina acei oameni. Pe fata. Si atunci de ce sa nu profitam?