In Romania se intampla un fenomen ce dintr-o perspectiva externa ar putea parea ciudat: criza sufera mutatii asemenea virusilor, trecand de la un domeniu la altul. Daca in Vest se vorbeste tot mai mult de iesirea din criza si un trend ascendent, la noi toata lumea ameninta ca asta nu e nimic, partea nasoala abia acum incepe.

Ceea ce am observat recent este ca in Romania, criza a suferit mutatii si s-a transmis in alte zone. Astfel, criza economica a stat la fundamentele Coalitiei PSD-PD-L care a dus la crearea unei crize politice. Tot criza economica a adancit si criza culturala, tot mai multe evenimente fie amandu-se din lipsa de public, fie desfasurandu-se in cadre tot mai restranse.

Avem asadar nu una, ci foarte multe probleme. Numai despre asta se vorbeste. Somajul creste, salariile scad, nu se mai investeste, se fura tot mai mult, coruptia e tot mai mare, nesimtirea pe masura. Pe deasupra, suntem din ce in ce mai inculti si mai analfabeti. Uitam chiar si putinul pe care il stiam si spunem ca de asta chiar nu mai avem timp. E criza.

Nu-mi place cuvantul, nu-mi place toata nebunia din jurul lui, dar efectele le simt. Ceea ce-i cam nasol, mai ales ca la 18 ani n-ar trebui sa-mi pese. Sau cel putin asa cred. Ca asa se intampla in general. Anul trecut insa am avut niste lectii foarte misto pe romana. Erau despre pasoptisti si despre junime.

Comparatia cu momentul 1848 am mai facut-o. Atunci s-au intamplat niste lucruri cel putin interesante. Intr-o situatie politica destul de corupta, au existat niste oameni care s-au incapatanat, vreme de cateva zeci de ani, sa incerce sa schimbe ceva. Si au reusit. Criza era si atunci iar contextul european era, din mai multe puncte de vedere mai putin favorabil ca astazi, dar in acelasi timp entuziasmul si schimbarea dominau intreg continentul. Pentru ca nu vreau sa ma intind prea mult cu post-ul asta, vreau sa zic ca desi nu avem modele clare de cum si ce sa schimbam, exista o accesibilitate mult mai mare la cultura externa, atat cantitativ cat si calitativ.

Schimbarea cred ca poate veni de jos in sus. Si observ ca incercari sunt. Ar fi insa mai bine daca din barca celor care se plang si injura, ar mai sari cativa in cea a celor care incearca. Pentru ca desi s-ar putea sa nu fi tu ala dintr-o mie caruia ii si reuseste ceea ce incerca, fara efortul tau s-ar putea sa nu se formeze mia din care sa se remarce altul. O alta solutie, cum am zis si in postul anterior si cum vad mai sugereaza si altii, este extremismul. Dar nu cred ca-i benefica.