Am citit legea - selectiv - si doar partea cu invatamantul preuniversitar. Ca p-asta il stiu si despre asta imi pot da cu parerea. Si mi-a placut ce am citit. Sper sa treaca legea si o sustin. Si ma declar fan Daniel Funeriu.

Imi pastrez totusi cateva rezerve. In primul rand pentru ca nu am citit integral legea si nu ma pot pronunta doar dupa o prima citire partiala. In plus, exista cateva lucruri care lasa loc de interpretari si de manarii. Dar asta e mai putin important. In al doilea rand, viziunea mea despre invatamant are la baza o reforma mult mai radicala decat cea a domnului Funeriu. Dar cred ca toate vor fi facute la timpul lor, pe segmente indelungate, pe parcursul unor generatii.

Exista, in legea asta, un inceput pentru toate: descentralizare totala, focalizarea pe elev si dezvoltarea lui, implicarea non-formalului, o mai mare libertate de alegere pentru elev, un sistem optim de evaluare progresiva, construirea profesorului pe mai multe dimensiuni, relaxare a programei si a programului. Repet, e vorba de un inceput.

Nu pot insa sa inchei acest post intr-o nota optimista. Forma-i buna, dar ce facem cu fondul? Am citit cateva idei minunate, dar ma gandesc cu groaza la aplicarea lui. S-au gandit foarte bine ca noilele reguli sa se aplice la inceput de ciclu pentru elevi, dar ce te faci cu profesorii? Pentru ca stimabilii sunt cel putin la fel de bulversati ca si elevii. Cum se vor descurca ei? Cum vor aplica aceste masuri europene, de la o zi la alta, fara o pregatire prealabila? Si sa faci cursuri cu toti e o nebunie. O data pentru ca nu vor accepta si a doua ca-i imposibil fizic.

Efectele benefice ale acestei legi se vor vedea foarte tarziu. Peste cel putin 5 ani. Daca nu chiar 10. Din pacate insa trebuie multa rabdare. De care nu stiu daca va beneficia domnul Funeriu din partea politicienilor, a profesorilor sau a romanilor in general.