Impertinenta in loc de educatie
Astazi m-am amuzat teribil afland ca sindicalistul cu care m-am certat ieri s-a dus la TV si a spus(printre multe alte lucruri importante) ca un elev impertinent din Lazar a spus ca el vrea sa dea BAC-ul ca sa poata pleca in Anglia.
Asadar, sunt un impertinent. As mai adauga si un infatuat. Prin urmare, sunt convins ca am dreptate. In prostia mea, consider ca intr-o societate educatia trebuie sa se afle foarte aproape de nucleu, daca nu ar trebui chiar sa fie nucleul societatii. Asa cred eu. Argumentele mele pleaca din Grecia Antica si se opresc in Europa de Vest post-1945. Asa ca eu cred ca atunci cand isi aleg cariera de profesori oamenii isi asuma un rol esential in societate. Drept urmare, trebuiesc respectati si platiti bine. Langa ei vin si medicii.
Din pacate, trecerea de la egalitarismul comunist la capitalism s-a facut, din putinul pe care il cunosc si pe care l-am inteles, foarte foarte prost. Profesorii si medicii sunt luati la misto si foarte prost platiti. Nu stiu daca se putea altfel. Nu stiu cine-i de vina, pentru ca am doar 18 19 ani si m-am ocupat cu altele. Dar in viitor, la momentul potrivit, ma va preocupa si asta. Pana atunci insa, n-am nicio vina si prin urmare nu cred ca eu ar trebui sa fiu implicat in aceste negocieri(am sa va rog sa luati acest “eu” reprezentativ pentru toti elevii din preuniversitar).
Sunt convins insa ca voi termina acest an si ca voi da examenul. Problema mea este cu acesti indivizi din sindicate si din politica. Nu le pasa de educatie. Nu le pasa de elevi. Nu stiu sa dialogheze. Nu stiu sa educe. Nu stiu sa ajute, sa formeze. Am vazut asta si la catedra, dar nu atat de rau ca la ei. Si nu mai vreau sa o aud pe aia cum sa-ti mai pese cand ai 7 mil salariu, un copil de crescut si dari de platit. Obraznic cum sunt, am pretentia ca profesorii sa faca anumite sacrificii pentru mine(se aplica si aici faza cu “eu”). Asa cum am aceasta pretentie si de la parinti. Asa cum am pretentia ca si eu voi face, candva in viata asta, acelasi lucru.
Am fost invitat de respectivii sindicalisti sa ma alatur protestului lor. O voi face daca ei se vor alatura mai intai incercarii mele de a ma forma. Adica sa-mi garanteze conditiile necesare terminarii liceului si sustinerii examenului de BAC si o reprezentata solida la discutiile proiectului de lege. Sa stiu ca-i vorba de educatie si nu de salarii. Sa stiu ca-i vorba de viitor, de schimbare si nu de supravietuire.
Am invatat intr-un an mai mult decat in 18. Si asta datorita catorva oameni deosebiti pe care i-am cunoscut in acest interval de timp. Sunt dispus, mai mult ca niciodata, sa accept ca nu stiu nimic si ca nu inteleg nimic. Dar am nevoie de argumente. Vreau sa fiu ascultat si sa am pe cine asculta.
May 13th, 2010 at 5:42 pm
Cand le spunem in fata niste adevaruri, ii cam doare, prin urmare frustrarea este evidenta si se revarsa, inversand rolurile. astfel, tu ai devenit impertinent pentru simplul fapt ca vrei sa sustii examenul, pe care de decenii incoace tot poporul l-a dat la varsta asta, culmea, ca sa pleci in alta tara si nu sa te frece in continuare la cap un sistem corupt, evaziz, incompetent, lipsit de orice vointa de a-si indeplini scopul pentru care sunt formati - a educa.
Sunt si cateva exceptii de profesori extraordinari. Din pacate, aceia nu cred ca sunt printre sindicalisti, care lasa de o parte orice insusire de a fi profesor, voit sau nu, pentru ca ei, se stie, sunt sindicalisti. Sunt dezgustata pentru ca pe multi dintre ei ii platim tot noi, elevii, in particular, ei fiind “scutiti” de taxe si impozite.
De prea mult timp suntem pe criteriul :”ori toti sa muriti, ori toti sa scapam!”