Subiectiv gazduieste un articol extrem de interesant.  Desi e cam lung il recomand, in special celor pasionati de branding national si turismul romanesc.

Românul dezgustat spune: “avem o ţară frumoasă, păcat că-i locuită!”. Românul ferit de patima resentimentului exclamă: “ce ţară frumoasă avem, păcat că nu e cunoscută pe cât merită!”. “Ţara frumoasă” e elementul comun ambelor tipuri de evaluare. Aici nu există dubii şi contraziceri.

In acest citat eu ma regasesc in prima categorie, cu o mica rectificare: nu sunt dezgustat cat mai degraba dezamagit. De ce? In primul rand, experienta participarii la Conferinta EYCA, din postura de voluntar, m-a ajutat foarte mult sa inteleg perceptia strainilor asupra Romaniei.

Intrand in contact direct cu peste 130 de persoane din 40 de tari ale Europei iti schimba perceptia asupra ceea ce inseamna turism, branding de tara si identitate nationala. Drumul de la hotelul Rin, unde au fost cazati(in apropierea targului Vitan) si pana la Casa Poporului unde a avut loc seminarul lor(despre asta, altadata) m-a facut sa realizez ca nu am ce sa le arat. Te uitai pe geam, in stanga sau in dreapta si nu gaseai absolut nimic ce sa le povestesti.

Ei in schimb aveau intrebari. Si remarcau diverse lucruri. Spre exemplu numarul extraordinar de mare de cabluri si fire atarnate dar mai ales melcisorii de cablu stransi pe un stalp la diverse intersectii. Nu puteau intelege unde este ordinea in asa ceva. Sau care-i sensul. Ce explicatie sa gasesti la acest fapt? Apoi a aparut discutia culorilor. Bucurestiul este un imens kitch. Panourile publicitare de pe blocuri i-au surprins pe belgieni. Au zis ca e de neconceput asa ceva, ca isi bat joc de arhitectura orasului, care si asa este o amestecatura de comunism cu modern de multe ori nepotrivita. Apoi toate blocurile neamenajate, toate cladirile vechi lasate in paragina, la care nu s-a mai lucrat din 89, toate astea, au sarit in ochi. Sigurul moment in care au fost atrasi in mod pozitiv de ceva, a fost cand s-a putut zari Casa Poporului. Faptul ca am avut acces si prin fata, pe la intrarea principala, i-a uimit. Sa vezi acea enormitate si sa te gandesti la costurile ei, sa te gandesti la cat de mult a tinut in urma progresul acestui oras, constructia unei asemenea enormitati. Asta inseamna sa fi atras de ceva. Sa iti dea de gandit. Sa apara intrebarile in capul tau, sa apara surprinderea. Senzatie pe care eu am trait-o in Grecia, la Meteora.

Drumul apoi din Bucuresti pana la Castelul Bran a fost din nou destul de interesant. Valea Prahovei in mod sigur este un punct de atractie. Brasovul, o crama de pe Drumul Vinului si in special Branul, i-a atras. Le-a placut. Au spus ca asta este cu siguranta mult mai frumos decat Bucurestiul. Un oras mult prea aglomerat, mult prea grabit si prafuit. Am avut parte la Bran de un adevarat moment magic. Vremea care initial ni s-a parut nefavorabila celor din organizare, a contribuit la crearea unui spatiu cel putin interesant. Vantul puternic, agitatia norilor, tunetele si fulgerele, imaginea castelului si povestea lui Dracula. Ce sa iti trebuiasca mai mult? Cuvintele erau de prisos, orice alt element modern sau uman nu ar fi putut imbunatati acest peisaj. Acest tablou. Din acest motiv cred eu ca Romania este o tara frumoasa. Problema este la oameni. Am beneficiat de un ghid foarte bun. In schimb la Peles am avut un ghid groaznic. In sens negativ, intotdeauna, omul va face diferenta.

Unde vreau sa ajung cu toate astea? In tot procesul ala de branding, in toata nebunia asta, trebuia inclusa si educatia. Pentru ca asa cum bine zice acel master plan, Brand-ul Romaniei trebuie mai intai sa ii convinga pe romani, ei sa se identifice cu acel brand, inainte de a-i convinge pe straini. Si aici e nevoie de educatie si de cultura. Si pentru asta, 75 de milioane de euro nu sunt de ajuns si in mod sigur nu la asta s-au reverit acei experti straini. Pentru ca altfel nu ai cum sa schimbi mentalitatea oamenilor. O mentalitate blocata in comunism. O mentalitate care inca mai accepta hotelurile construite de Ceausescu. Mamaia se presupune a fi statiunea fitelor. Fite doar in partea spre Navodari. In rest, inca domina acele hoteluri total inexpresive, in care s-a investit atat de putin si in care se mentine acel miros care il puteai simti si in 432.

Noi, voluntarii si organizatorii Conferintei, i-am convins pe cei 130 de straini ca Romania nu este chiar asa. Si ca exista speranta si se poate schimba. Le-am vorbit si le-am aratat o parte din frumusetile acestei tari si multi au promis ca revin. Ramane de vazut cati o vor face si mai ales ce se va schimba in turismul romanesc.